LĂSÁT¹ s.n. Faptul de a lăsa. ♢ Lăsatul (sau lăsata) secului = (în practica religioasă creştină) ultima zi înainte de începerea unui post (îndeosebi a postului Paştelui); petrecere care are loc cu acest prilej. [Var.: lăsáta s.f. art.] – V. lăsa.

LĂSÁT², lăsaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat drumul sau a fost scăpat din mână. 2. La care s-a renunţat, care a fost părăsit. 3. (Despre bunuri) Care a fost primit ca moştenire. 4. (Despre mirosuri, căldură etc.) Care a rămas în urma cuiva sau a ceva, care a fost degajat de cineva sau de ceva. 5. (Despre întuneric, ger, căldură) Care s-a statornicit undeva. 6. Care a fost coborât, care a fost dat mai jos. 7. Încovoiat. – V. lăsa.

LĂSÁT adj. 1. v. aplecat. 2. v. povârnit. 3. v. clăpăug.

lăsát s. n.

LĂSÁT n. 1) v. A LĂSA. 2): Lăsatul (sau lăsata) secului ultima zi înainte de începerea unui post. /v. a (se) lăsa