LĂTUNOÁIE, lătunoi, s.f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul ţesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte şi convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buştean. [Pl. şi: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s.n.] – Latură + suf. -oaie.

LĂTUNOÁIE s. 1. (TEXT.) răritură, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o ţesătură.) 2. (reg.) margine. (~ folosită la o construcţie.)

lătunoáie s. f. /lătunói s. n., pl. lătunói/lătunoáie

LĂTUN//OÁIE ~ói f. 1) Răritură la marginea pânzei ţesute manual, formată prin ruperea unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea unui buştean.[Sil. -noa-ie; Var. lătunoi] /latură + suf. õaie