LĂUZÍE s.f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var.: lăhuzíe, lehuzíe s.f.] – Lăuză + suf. -ie.

LĂUZÍE s. (FIZIOL,) post-partum, (reg.) rodină.

lăuzíe s. f. (sil. lă-u-), art. lăuzía, g.-d. lăuzíi, art. lăuzíei; pl. lăuzíi

LĂUZÍE f. 1) Stare fiziologică a unei femei în primele şase săptămâni de după naştere; stare de lăuză. ♢ ~ fiziologică stare a unei lăuze care evoluează normal. ~ patologică stare a unei lăuze care evoluează anormal. 2) Perioadă de timp cât o femeie este lăuză. [G.-D. lăuziei] /lăuză + suf. ~ie