LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparţine buzelor, privitor la buze. Muşchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O şi u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p şi v, consoane labiale. ♢ (Substantivat, f.) O este o labială. ♢ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.

labiál adj. m. (sil. -bi-a-), pl. labiáli; f. sg. labiálă, pl. labiále

LABIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de buze; propriu buzelor. 3) şi substantival (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu ajutorul buzelor. [Sil. -bi-al] /<fr. labial

LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].