LABIÁT, -Ă, labiaţi, -te, adj. (Despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, aşezaţi unul deasupra altuia ca nişte buze. ♦ (Despre plante) Care are corola şi caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse şi cu flori în inflorescenţe compuse; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.

labiát adj. m. (sil. -bi-at), pl. labiáţi; f. sg. labiátă, pl. labiáte

LABIÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (despre corole şi calicii) Care are forma unei pâlnii cu margi-nea tăiată în doi lobi aşezaţi unul peste altul ca nişte buze. [Sil. -bi-at] /<fr. labié

LABIÁT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].