LAC¹, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii energiei. ♢ Expr. A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puţ = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău. ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. – Lat. lacus.

LAC², lacuri, s.n. 1. Preparat lichid obţinut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor răşini, uleiuri sau a altor substanţe şi care, întins pe suprafaţa unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiţă solidă, dură, care fereşte obiectul de influenţa aerului şi a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitaţie de piele) cu faţa netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack.

LAC s. vernis, (înv.) vernichiu. (~ pentru mobilă.)

LAC s. v. baltă.

LAC s. (GEOGR.) (pop.) tău. (~ de munte.)

lac (apă stătătoare, soluţie) s. n., pl. lácuri

lac (piele) s. n., pl. lácuri

LAC² ~uri n. 1) Soluţie a unor răşini sau uleiuri cu care se unge suprafaţa unui obiect pentru a-i da luciu sau pentru a-l feri de contactul dăunător cu aerul sau cu umezeala. 2) Piele sau imitaţie de piele cu faţa netedă şi lucioasă. /<germ. Lack, fr. laque

LAC¹ ~uri n. 1) Apă stătătoare de mare întindere, cu sau fără scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. /<lat. lacus

LAC s.n. Soluţie de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc răşinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluţie pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roşie < hind. lakh].