LÁGĂR, lagăre, s.n. I. 1. Loc de staţionare a trupelor în corturi sau în barăci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ţinuţi închişi şi sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor şi a persoanelor care luptau pentru aceeaşi idee social-politică. II. Organ de maşină pe care se sprijină şi se ghidează o axă, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

LÁGĂR s. I. 1. (MIL.) campament, tabără, (înv.) sălaş, tabie. (~ al unui regiment.) 2. (IST.) castru, tabără, (înv.) tabie. (~ roman.) 3. (POL.) lagăr de concentrare = gulag. II. (TEHN.) palier (~ de maşină.)

lágăr s. n., pl. lágăre

LÁGĂR ~e n. 1) Popas într-o localitate a unei trupe militare în marş; cantonament; campament; tabără; bivuac. 2) Loc unde sunt închişi prizonierii de război sau deţinuţii politici. 3) Comunitate de oameni sau de ţări care urmăresc acelaşi scop social-politic. 4) Organ de maşină care sprijină şi ghidează un ax sub un arbore, permiţându-i mişcarea (de rotaţie). /<germ. Lager

LÁGĂR s.n. I. 1. Tabără. 2. (Fig.) Totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleaşi scopuri sau idei social-politice. 3. Loc unde sunt închişi prizonierii de război sau unde sunt închise persoanele considerate ostile regimului. II. Organ de maşină pe care se sprijină capetele unui ax sau ale unui arbore; palier. [< germ. Lager].