LEAT, (1, 2) leaturi, s.n., (3) s.m. 1. S.n. (Înv.) An. 2. S.n. (Pop.) Contingent. ♢ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeaşi vârstă cu cineva. 3. S.m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.

LEAŢ, leaţuri, s.n. Despicătură lungă şi îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laţ s.n.] – Din magh. léc.

LEAŢ s. v. şipcă.

LEAT s. v. an, contingent.

leat (soldat) s. m., pl. leţi

leat (an, contingent) s. n., pl. leáturi

leaţ s. n., pl. leáţuri

LEAŢ ~uri n. Bucată lungă şi subţire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie şi la construcţii; şipcă. /<ung. léc

LEAT ~uri n. 1) înv. Perioadă de timp care corespunde unei revoluţii a Pământului în jurul Soarelui; an. 2) Contingent în armată. ♢ A fi ~ cu cineva a fi de aceeaşi vârstă cu cineva. [Monosilabic] /<sl. lĕato