LEÁSĂ¹, lese, s.f. Împletitură de nuiele în formă de grătar, de gard, de coş etc., folosită (singură sau ca element component) în numeroase scopuri practice. – Din bg. lesa, scr. ljesa.

LEÁSĂ², lese, s.f. Desiş mare într-o pădure. ♦ Desiş format din ramurile unui copac. – Din sl. lĕsŭ.

LEÁSĂ s. v. măturoi, târn.

LEÁSĂ s. 1. (reg.) bojdei, coşer, lojniţă, slaniţă, şujnic. (~ pe care se usucă fructele.) 2. (pop.) comarnic. (~ pentru scurs caşul.) 3. (reg.) coteţ, cuşcă. (~ pe care se bat ştiuleţii de porumb.) 4. (reg.) cutiţă, ostreţ, saltea, vintilă. (~ pentru pescuit.) 5. grădele (pl.). (~ de nuiele care împrejmuieşte un loc.)

leásă (împletitură, desiş) s. f., g.-d. art. lései; pl. lése

LEÁSĂ² lése f. Desiş mare într-o pădure. [G.-D. lesei] /<sl. lĕsu

LEÁSĂ¹ lése f. 1) Împletitură din nuiele în formă de grătar, folosită, de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. 2) Construcţie din nuiele sau din scânduri bătute rar, în care se păstrează porumb (în ştiuleţi); sâsâiac; coşar; porumbar. 3) Gard de nuiele folosit la pescuit în gârle. 4) Coş împletit din nuiele sau din trestie, folosit la pescuit. [G.-D. lesei] /<bulg. lesa, sb. ljesa