LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea şi la adoptarea lor. ♢ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora şi a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituţional, care are atribuţia de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege şi contribuie la îmbunătăţirea şi definitivarea lor. – Din fr. législatif.

LEGISLATÍV adj., s. (JUR.) 1. adj. legiuitor. (Organ ~.) 2. adj. v. parlamentar. 3. s. v. parlament.

legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg. legislatívă, pl. legislatíve

LEGISLATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de legi; propriu legilor. 2) Care elaborează şi adoptă legi; cu dreptul de a elabora şi a adopta legi. Organ ~. Putere ~ă. /<fr. législatif

LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ♢ Organ legislativ = organ care elaborează şi adoptă legile. [Cf. fr. législatif].