LÉPRĂ, (2) lepre, s.f. 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific şi caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macină, subminează; racilă, plagă. 2. Fig. Om lipsit de conştiinţă, de caracter, fără scrupule. – Din ngr. lepra.

LÉPRĂ s. (MED.) (înv.) gubăvie, stricăciune, (slavonism înv.) pricază.

lépră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. léprei; (racile, persoane) pl. lépre

LÉPR//Ă ~e f. 1) Boală contagioasă cronică, care se manifestă prin apariţia pe piele a unor răni ce duc la descompunerea treptată a ţesutului muscular. 2) fig. Viciu care macină chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fără scrupule; persoană cu o purtare urâtă. [Sil. le-pră] /<ngr. lépra