LICHÉN, licheni, s.m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciupercă şi o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarţa arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci, etc.; (şi la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluţie cronică, caracterizată prin apariţia pe piele a unor proeminenţe care provoacă mâncărime, prin îngroşarea şi pigmentarea excesivă a pielii. – Din fr. lichen

LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) muşchi creţ, muşchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.

lichén s. m., pl. lichéni

LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă şi o algă), care creşte mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen