LIHNÍT, -Ă, lihniţi, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. – [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni.

LIHNÍT adj. hămesit, sfârşit, (înv. şi reg.) pocâltit, (reg.) leşiat, leşuit, (Mold.) ştiulghit, (fig.) leşinat. (Om ~ de foame.)

lihnít adj. m., pl. lihníţi; f. sg. lihnítă, pl. lihníte

LIHNÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Care e lipsit de puteri din cauza foamei; hămesit. /v. a lihni