LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei ţări, unui ţinut, unei suprafeţe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaş.

limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe

LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o ţară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus

LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ţinut, o ţară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].