LÍTERĂ, litere, s.f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ♢ Literă mare = majusculă. Literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înţelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ♢ Expr. Literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. Litera legii (sau a cărţii) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ♢ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Ştiinţele umanistice. – Din lat. littera.

LITERÁ, literez, vb. I. Tranz. A pronunţa cuvinte (străine) prin litera iniţială a unor cuvinte obişnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.

LÍTERĂ s. 1. slovă, (pop. şi fam.) buche, (reg.) râţă. (~ele alfabetului.) 2. v. caracter. 3. literă mare v. majusculă; literă mică v. minusculă. 4. (la pl.) v. literatură.

literá vb,. ind. prez. 1 sg. literéz, 3 sg. şi pl. litereáză

líteră s. f., g.-d. art. líterei; pl. lítere

LÍTER//Ă ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcătuiesc un alfabet; buche. ♢ ~ mare majusculă. ~ mică minusculă. 2) fig. Înţeles strict, formal al unui text. ~a legii. ♢ ~ cu ~ în toate amănuntele; întocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, în special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera

LÍTERĂ s.f. 1. Semn grafic care corespunde în general unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (Fig.) Înţelesul strict formal al unui text. 3. (La pl.) Studiile umanistice, în special ale literaturii; operele literare. ♢ Om de litere = literat. [< lat. littera].

Litera a alfabetului glagolitic (s.f neutru)