LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparţine literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerinţelor literaturii. ♢ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naţionale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciştilor, a oamenilor de ştiinţă etc. şi constituind o sinteză a posibilităţilor de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

LITERÁR adj. 1. artistic, beletristic. (Opere ştiinţi-fice şi opere ~.) 2. v. scriitoricesc.

literár (care aparţine literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre

LITERÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de literatură; propriu literaturii. ♢ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius

LITERÁR, -Ă adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care priveşte scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].