LÍZĂ¹, lize. s.f. Dezintegrare şi dizolvare a unor celule sub acţiunea agenţilor fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.

LÍZĂ², lize, s.f. Cărucior cu două roţi, folosit în fabricile de hârtie şi în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor şi sulurilor de hârtie. – Et. nec.

lizá vb., ind. prez. 3 sg. lizeáză

líză (dezintegrare; cărucior) s. f., g.-d. art. lízei; pl. líze

LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (ţesuturi, celule, microbi) sub acţiunea agenţilor fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensităţii simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificaţia „soluţie“, „descompunere“, „separare“, „distrugere“. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].