LOCŢIITÓR, -OÁRE, locţiitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care ţine locul alteia într-o funcţie şi îndeplineşte o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ţi-i-] – Loc + ţiitor (după fr. lieutenant).

LOCŢIITÓR s. substitut, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.)

locţiitór s. m. (sil. -ţi-i-), pl. locţiitóri

LOCŢIIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care deţine provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. ~orul directorului. ~orul preşedintelui. [Sil. -ţi-i-] /loc + suf. ~ţiitor