LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s.m. şi f. Persoană care locuieşte într-o casă (în calitate de chiriaş). – Din fr. locataire.

LOCATÁR s. chiriaş, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

locatár s. m., pl. locatári

LOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care locuieşte stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaş). /<fr. locataire

LOCATÁR, -Ă s.m. şi f. Persoană care locuieşte stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locaţie (1); chiriaş. [< fr. locataire].