LOCOMÓŢIE s.f. 1. Deplasare, mişcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcţiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mişcări realizate prin mecanisme şi organe speciale, datorită căreia animalele şi omul se deplasează activ în spaţiu. [Var.: locomoţiúne s.f.] – Din fr. locomotion.

LOCOMÓŢIE s. (FIZIOL.) deplasare. (Organe de ~.)

locomóţie s. f. (sil. -ţi-e), art. locomóţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. locomóţii, art. locomóţiei

LOCOMÓŢIE f. 1) Mişcare dintr-un loc în altul. 2) Funcţie a organismelor vii care asigură deplasarea lor în spaţiu. [G.-D. locomo-ţiei] /<fr. locomotion

LOCOMÓŢIE s.f. Mişcare, deplasare dintr-un loc într-altul. [Gen. -iei, var. locomoţiune s.f. / cf. fr. locomotion, cf. lat. locus – loc, motio – mişcare].