LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s.m. şi f. Persoană care are domiciliul obişnuit într-un loc determinat (într-un oraş, într-o regiune, într-o ţară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s.m. şi f.] – Locui + suf. -tor.

LOCUITÓR s. 1. (înv.) sălăşluitor, (fig.) suflet. (Un oraş cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populaţie.

locuitór s. m., pl. locuitóri

LOCUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care trăieşte într-un anumit loc. ~orii oraşului. [Sil. -cu-i-] /a locui + suf. ~tor

1.locuitor din orasul Arad de statura mica 2.fabricant de mici

1.locuitor din orasul Arad de statura mica 2.fabricant de mici

Locuitor din Monaco, plural monasci

locuitor oras mare

Locuitor al orasului Cahul aflat in Republica Moldova.

Locuitor al orasului husi , poreclit zrz. Statura mintala : incult !