LOGÓDNĂ, logodne, s.f. Ceremonie prin care un bărbat şi o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credinţă. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp dintre această ceremonie şi nuntă. – Din sl. lagodĩnŭ.

LOGÓDNĂ s. (reg.) ciaiz, tocmă, tocmeală, (Transilv. şi Bucov.) credinţă, încredinţare, (înv.) arăvon, aşezământ, logodinţă, sponsalie. (~ unor tineri.)

logódnă s. f., g.-d. art. logódnei; pl. logódne

LOGÓDN//Ă ~e f. 1) Ceremonie prin care un tânăr şi o tânără se angajează solemn să se căsătorească, făcând schimb de verighete. 2) Promisiune solemnă făcută de logodnici. 3) Petrecere organizată cu acest prilej. 4) Perioadă cuprinsă între această ceremonie şi nuntă. [G.-D. logodnei] /<sl. logodinu