LÓITRĂ, loitre, s.f. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale căruţei, constând dintr-un fel de scară, care în partea de jos se sprijină de dric, iar în partea de sus se prinde de leuci; draghină. – Din scr. lo(i)tra.

LÓITRĂ s. (TEHN.) (reg.) carâmb, corlată, (Mold. şi Bucov.) drabină. (~ la car.)

lóitră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lóitrei; pl. lóitre

LÓITR//Ă ~e f. Fiecare dintre cele două părţi laterale, în formă de scară, ale coşului unui car. [Sil. loi-tră] /<săş. loiter, sb. lojtra