LÓJĂ, loji, s.f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, aşezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ♢ Loja orchestrei = spaţiul dintre scenă şi primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei şi al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociaţie de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc seminţele. ♦ Fiecare dintre cele două părţi ale staminei, care conţin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formaţie anatomică. [Pl.şi: loje] – Din fr. loge.

LÓJĂ s. (înv.) palc. (~ la teatru.)

lójă s. f., g.-d. art. lójii; pl. loji

LÓJ//Ă ~i f. 1) Compartiment în jurul unei săli de spectacole separat printr-un perete subţire, având locuri numai pentru câteva persoane. 2) Cavitate a florii unei plante în care se află ovulele sau polenul. 3) Cavitate în fructul unei plante unde se află seminţele. [G.-D. lojii] /<fr. loje

LÓJĂ s.f. I. 1. Fiecare dintre despărţiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol, în care încap fotolii numai pentru un număr mic de spectatori. 2. Cameră în care stă portarul unei instituţii în timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonică“) Unitate a unei asociaţii francmasonice. II. 1. Cavitate în floarea unei plante (unde se află ovulele sau polenul) sau în fructul ei (unde se află seminţele). 2. Cavitate în care se află un organ sau altă formaţie anatomică. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].