LOPĂTÁR, lopătari, s.m. I. 1. Vâslaş, barcagiu. 2. Lucrător cu lopata. II. Pasăre migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare albă, cu ciocul lung şi lat ca o lopată şi cu un moţ de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopată + suf. -ar.

LOPĂTÁR s. 1. v. barcagiu. 2. (ORNIT.; Platalea leucorodia) (rar) cosar.

lopătár s. m., pl. lopătári

LOPĂTÁR¹ ~i m. Persoană care conduce o luntre cu ajutorul lopeţilor; vâslaş; barcagiu; luntraş. /Din lopată

LOPĂTÁR² ~i m. Pasăre migratoare de culoare albă, cu ciocul asemănător unei lopeţi şi cu un moţ în vârful capului. /lopată + suf. ~ar