LUCÁRNĂ, lucarne, s.f. Fereastră mică, amenajată în acoperişul cu pantă mare al unei construcţii, în scopul luminării şi aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din fr. lucarne.

lucárnă s. f., g.-d. art. lucárnei; pl. lucárne

LUCÁRN//Ă ~e f. 1) Fereastră mică în acoperişul unei case, care serveşte la iluminarea şi aerisirea încăperilor, aflate la nivelul podului. 2) Fereastră mică prin care se poate privi în exterior. /<fr. lucarne

LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperişul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne].