LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conştient de realitate, care înţelege şi exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăţilor mintale, conştient; raţional; treaz. – Din fr. lucide.

Lucid ≠ nelucid, tulbure

LUCÍD adj. 1. v. conştient. 2. (fig.) limpede. (Are o minte ~.)

lucíd adj. m., pl. lucízi; f. sg. lucídă, pl. lucíde

LUCÍD² adv. În mod raţional; cu claritate; conştient. /<fr. lucide, lat. lucidus

LUCÍ//D¹ ~dă (~zi, ~de) Care înţelege bine lucrurile; limpede. /<fr. lucide, lat. lucidus

LUCÍD, -Ă adj. Treaz, conştient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăţilor intelectuale; treaz. [< fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent].