LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Care lucrează, care munceşte. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantaţiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S.m. şi f. Persoană care munceşte producând bunuri materiale; p. gener. orice om care munceşte (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

Lucrător ≠ nelucrător

LUCRĂTÓR s. v. muncitor.

LUCRĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, rodi-tor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

LUCRĂTÓR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare şi zile de sărbătoare.)

lucrătór adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrătóri; f. sg. şi pl. lucrătoáre

LUCRĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor

LUCRĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

Lucrător cu ziua la câmp

Lucrator care in secolele XVIII-XIX fabrica paine in forme-furme, in Moldova. Sinonim: brutar