LUPTĂTÓR, -OÁRE, luptători, -oare, s.m. şi f. Persoană care (se) luptă; combatant, militant. ♦ (La m.) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). – Lupta + suf. -ător.

LUPTĂTÓR s. (MIL.) 1. războinic, (reg.) luptaş, (înv.) boinic, războitor, săgar. (~ încercat în bătălii.) 2. v. combatant.

luptătór s. m., pl. luptătóri

LUPTĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care luptă; om care se află în luptă; combatant. ~ pentru pace. 2) Sportiv care practică luptele (libere sau clasice). ~ de categorie grea. /a lupta + suf. ~ător