LUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-şi deplasa un os de la locul lui; a-şi scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.

LUXÁ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. şi reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. şi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Şi-a ~ osul umărului.)

luxá vb., ind. prez. 1 sg. luxéz, 3 sg. şi pl. luxeáză

A LUX//Á ~éz tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieşi din articulaţie; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /<fr. luxer, lat. luxare

LUXÁ vb. I. tr. A-şi scrânti o mână, un picior etc. [< fr. luxer, cf. lat. luxare].