MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s.m. şi f. Lucrător care face operaţia de matisare. – Cf. m a t i s a.

MĂŢIŞÓR, măţişoare, s.n. Diminutiv al lui maţ. – Maţ + suf. -işor.

MÂŢIŞÓR, mâţişori, s.m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâţ; mâţ mic; pui (de sex masculin) al mâţei; mâţuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâţ. [Pl. şi: (2, n.) mâţişoare] – Mâţ + suf. -işor.

MÂŢIŞÓR s. v. ament, papanaş, stâlpare.

MĂŢIŞÓR s. (ANAT.) (reg.) măţiguş.

matisór s. m., pl. matisóri

măţişór s. n., pl. măţişoáre

mâţişór (zool., bot.) s. m., pl. mâţişóri

MÂŢIŞÓR ~i m. (diminutiv de la mâţ) 1) Pui de mâţă (în special, de sex masculin). 2) pop. Inflorescenţă din flori foarte mici dispuse pe un ax, care atârnă pe ramuri ca un ciucure (la nuc, alun, salcie etc.); ament. /mâţ + suf. ~işor

MATISÓR, -OÁRE s.m. şi f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].