MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioşi, -oase, adj., s.m. şi f. (Fiinţă) care mănâncă mult (şi des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.

MÂNCĂCIÓS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesăţios, pofticios, (livr.) insaţiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. şi reg.) mâncător, (reg.) lingareţ, mâncăreţ, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.

mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióşi; f. sg. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse

MÂNCĂCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival Care mănâncă mult şi cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios