MÂNCẮU, mâncăi, s.m. (Fam.) Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. – Mânca + suf. -ău.

MÂNCĂU s. mâncăcios, (pop.) găman, (reg.) folticos, hutupală, mâncălău. (E un mare ~.)

mâncău s. m., art. mâncăul; pl. mâncăi, art. mâncăii

MÂNCĂ//U ~i m. depr. 1) Persoană care mănâncă mult şi lacom. 2) fam. Persoană care nu munceşte, trăind din munca altora. /a mânca + suf. ~ău