MÂNCÁT¹ s.n. Faptul de a mânca. ♢ Expr. A se pune pe mâncat şi pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ţine (pe cineva) pe mâncat şi pe băut = a întreţine (pe cineva). – V. mânca.

MÂNCÁT², -Ă, mâncaţi, -te, adj. 1. (Despre fiinţe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinţi, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.

MÂNCÁT s. 1. v. alimentaţie. 2. v. mâncare.

MÂNCÁT adj. 1. v. sătul. 2. v. ros.

mâncát s. n.