MÂNGÂIÉRE, mângâieri, s.f. Acţiunea de a (se) mângâia şi rezultatul ei. [Pr.: -gâ-ie-] – V. mângâia.

MÂNGÂIÉRE s. 1. alintare, dezmierdare, (rar) alint, mângâietură, (pop. şi fam.) giugiuleală, (pop.) alintătură, drăgosteală, drăgostire, (înv. şi reg.) olastiseală. (~ iubitei.) 2. v. consolare. 3. v. bu-curie.

mângâiére s. f., g.-d. art. mângâiérii; pl. mângâiéri

MÂNGÂIÉR//E ~i f. 1) v. A MÂNGÂIA. 2) Vorbă sau gest plin de dragoste, prin care se mângâie; alinare. [G.-D. mângâierii] /v. a mângâia