MÂNUÍ, mânuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi un instrument, o unealtă, o armă cu ajutorul mâinilor. ♦ P. gener. A folosi, a aplica. 2. A lua sau a duce cu mâna; a manipula. 3. A administra, a manipula bani, fonduri. – Mână + suf. -ui.

MÂNUÍ vb. v. manevra.

MÂNUÍ vb. v. conduce, mâna.

mânuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mânuiésc, imperf. 3 sg. mânuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mânuiáscă

A MÂNU//Í ~iésc tranz. 1) (instrumente, unelte, arme etc.) A face să funcţioneze, folosind cu dibăcie; a manipula; a manevra. 2) (bani, fonduri) A administra făcând să circule. 3) fig. A cunoaşte bine, folosind cu multă pricepere; a stăpâni; a poseda. /mână + suf. ~ui