MÂRŢOÁGĂ, mârţoage, s.f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. m ă r ţ â n ă.

Mârţoagă ≠ bidiviu

MÂRŢOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărţână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliţă, mânzoc, şarlă, talaniţă, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârţogariu, (prin Transilv, şi Munt.) pârţotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruţa era trasă de o ~.)

mârţoágă s. f., g.-d. art. mârţoágei; pl. mârţoáge

MÂRŢOÁ//GĂ ~ge f. Cal slab şi prăpădit; gloabă. /cf. mărţână