MÂZGĂLÍ, mâzgălesc, vb. IV. Tranz. 1. A scrie urât şi murdar; a desena sau a picta neglijent, mânjind hârtia sau pânza. ♦ Fig. (Despre oameni; adesea glumeţ) A scrie, a compune ceva (fără pricepere, fără talent). 2. A murdări, a păta, a mânji. [Var.: zmângălí vb. IV] – Mâzgă + suf. -ăli.

MÂZGĂLÍ vb. 1. (rar) a mânji. (~ hârtia.) 2. (reg.) a tămânji. (~ un portret.)

mâzgălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mâzgălésc, imperf. 3 sg. mâzgăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mâzgăleáscă

A MÂZGĂL//Í ~ésc 1. tranz. 1) A umple de murdărie; a murdări; a păta; a mânji. 2) A scrie urât şi murdar. 3) A desena sau a scrie neglijent. 2. intranz. fig. fam. A crea ceva fără talent şi fără inspiraţie. /mâzgă + suf. ~ăli