MĂCEÁŞĂ, măceşe, s.f. Fructul măceşului, de formă lunguiaţă sau ovală, de culoare roşie, cu coaja tare, acrişor la gust. – Din măceş.

MĂCEÁŞĂ s. (BOT.) (reg.) căcădâră, scoabă, (prin Ban.) scobicea, scobitură.

măceáşă s. f., art. măceáşa, g.-d. art. măcéşei; pl. măcéşe

MĂCEÁŞĂ măcéşe f. Fruct al măceşului. [G.-D. măceşei] /Din măceş