MĂICÚŢĂ, măicuţe, s.f. (Pop.) Diminutiv al lui măică (I 1); măiculeană, măiculiţă, măicuşoară. 2. Călugăriţă; termen cu care se adresează cineva unei călugăriţe. – Maică + suf. -uţă.

MĂICÚŢĂ s. mămică, (pop.) măiculiţă, mămucă, mămuliţă, mămuşoară, mămuţă, (reg.) măiciţă, măiculeană, măiculuţă, măicuşoară, mămulea, mămuleană, mămulică, mămulioară, mămulucă, mămuluţă, (fam.) mămincu, mămiţă, mică, mimă.

măicúţă s. f., g.-d. art. măicúţei; pl. măicúţe