MĂRÁR s.m. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme şi cu flori galbene, întrebuinţată drept condiment (Anethum graveolens). ♢ Expr. A se băga în vorbă ca mărarul în ciorbă sau (rar) a se amesteca ca mărarul în bucate = a participa nepoftit la o discuţie. – Cf. alb. m ë r a j, ngr. m á r a t h r o n.

mărár s. m.

MĂRÁR m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată, cu frunze mărunte şi cu flori galbene-verzui, folosită drept condiment. /Cuv. autoht.