MĂRGINÍT, -Ă, mărginiţi, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; limitat, redus, prost; (despre calităţi intelectuale, sufleteşti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.

Mărginit ≠ deştept, erudit, inteligent, nemărginit

MĂRGINÍT adj. v. meschin.

MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuinţe ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

MĂRGINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A MĂRGINI şi A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligenţă insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini