MĂRINIMÍE s.f. Bunăvoinţă, înţelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăţie, curaj. – Mare¹ + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).

Mărinimie ≠ avariţie, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie

MĂRINIMÍE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate.

MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bu-năvoinţă, îngăduinţă, înţelegere, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)

mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei

MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie