MĂRUNT, -Ă, mărunţi, -te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦ (Despre ploaie, burniţă etc.) Cu stropi sau cu fulgi mici şi deşi. 2. (Despre bani; adesea substantivat) Cu monede divizionare, cu mărunt. 3. De înălţime, de statură mică; scund, mic. ♦ Scurt. 4. (Despre mers) Cu paşi mici (şi grăbiţi). ♦ (Substantivat, f.art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. 5. (Despre fiinţe) Care este de vârstă fragedă, abia născut sau de câţiva ani; care este nevârstnic. 6. Fig. (Despre oameni) Care are o importanţă, o valoare redusă; mic, neînsemnat. ♢ Expr. Multe şi mărunte = lucruri de tot felul. ♦ Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de înţelegere, de generozitate, care dovedeşte orizont limitat. [Var.: (pop.) mănúnt, -ă adj.] – Lat. minutus.

Mărunt ≠ măşcat

MĂRÚNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietăţi ~.) 2. adj. v. fin. (Nisip ~; sare ~.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neînsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare ~.) 10. s. v. mărunţiş.

mărúnt adj. m., pl. mărúnţi; f. sg. mărúntă, pl. mărúnte

MĂRÚN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este de proporţii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Paşi ~ţi. ♢ Bani ~ţi bani în monede divizionare de valoare mică. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statură; scund. 4) fig. Care este de mică importanţă. ♢ Multe şi ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanţă. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeşte lipsă de nobleţe sufletească; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus