MĂSELÁRIŢĂ, măselariţe, s.f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă şi cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariţă (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. -ariţă.

MĂSELÁRIŢĂ s. v. rostopască.

MĂSELÁRIŢĂ s. (BOT.; Hyoscyamus niger) (reg.) măsălare, măsălarniţă, măsălniţă, măselar, nebunariţă, nebunăriţă, sunătoare.

măseláriţă s. f., g.-d. art. măseláriţei; pl. măseláriţe

MĂSELÁRIŢ//Ă ~e f. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase, inflorescenţă gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; nebunariţă. /măsea + suf. ~ariţă

măselaríţă s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; seminţele şi frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forţă.