MACHIÁ, machiez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) farda (minuţios, cu artă); a(-şi) face machiajul (pentru scenă). V. grima. [Pr.: -chi-a] – Din fr. maquiller.

A (se) machia ≠ a (se) demachia

MACHIÁ vb. 1. v. farda. 2. v. grima.

machiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. machiéz, 3 sg. şi pl. machiáză, 1 pl. machiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. machiéze; ger. machíind (sil. chi-ind)

A MACHI//Á ~éz tranz. 1) (faţa, buzele) A da cu fard; a farda. 2) (mai ales actori) A da cu fard ca să capete o altă înfăţişare; a preschimba prin fardare. [Sil. ma-chi-aî /<fr. maquiller

MACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) da feţei o anumită înfăţişare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. maquiller].