MAÉSTRU, -Ă, maeştri, -stre, s.m. şi f. 1. Persoană care a adus contribuţii (deosebit de) valoroase într-un domeniu de activitate, fiind adesea considerată drept îndrumător, model, şef al unei şcoli, creator al unui curent etc. ♢ Concert-maestru sau (înv.) maestru de concert = prim-violonist într-o orchestră. Maestru al Sportului = titlu oficial acordat unui sportiv pentru merite deosebite; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Sportului = cel mai înalt titlu oficial acordat unui sportiv pentru performanţe excepţionale; persoană care poartă acest titlu. Maestru Emerit al Artei = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebit de meritorie în una dintre ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. 2. Titlu dat în trecut profesorilor care predau în şcoli discipline ca desenul, muzica etc. (fără să aibă un titlu academic); persoană care avea acest titlu. 3. Persoană competentă, calificată într-un anumit domeniu (de obicei muzică, dans, sport), care adesea instruieşte pe cineva în domeniul respectiv. 4. Titlu ierarhic în anumite organizaţii militare, politice, religioase etc.; persoană care poartă acest titlu. ♢ Maestru de ceremonie sau de ceremonii = persoană indicată prin protocol să organizeze desfăşurarea unei ceremonii. 5. Maistru (1). – Din it. maestro.

MAÉSTRU s. v. cartea mare.

MAÉSTRU s. 1. (pop. şi fam.) meşter. (~ul Sadoveanu.) 2. (livr.) magistru. (El ne-a fost ~.) 3. v. as. 4. maistru.

maéstru (persoană foarte competentă într-un domeniu, titlu, grad ierarhic) s. m., art. maéstrul; pl. maéştri, art. maéştrii

MAÉ//STRU ~ştri m. 1) Persoană care manifestă măiestrie (de obicei în dans, muzică, sport) şi care instruieşte pe alţii în domeniul respectiv. 2) Persoană cu calităţi deosebite şi cu contribuţii valoroase într-un anumit domeniu (mai ales în arte). /<it. maestro

MAÉSTRU s.m. 1. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată şi de învăţată; învăţat, savant. ♢ Maestru al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă. 2. Creator al unei şcoli sau al unui curent literar ori ştiinţific. ♦ Termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 3. (În trecut) Profesor de lucru de mână, de muzică, de desen, de gimnastică; maistru (2) [în DN]. ♦ Titlu ierarhic în anumite organizaţii militare, politice, religioase. ♢ Maestru de ceremonii = cel însărcinat să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi. [Pron. ma-es-. / < it. maestro].