MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ţine de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

MÁGIC adj. 1. (livr.) cabalistic. (Puteri ~.) 2. v. vră-jitoresc. 3. v. fermecat. 4. v. misterios. 5. v. mira-culos.

mágic adj. m., pl. mágici; f. sg. mágică, pl. mágice

MÁGI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influenţă foarte puternică. /<fr. magique

MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ♢ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus].