MAGISTRÁT, magistraţi, s.m. 1. (În Roma antică) Cetăţean ales pentru exercitarea unor importante atribuţii de conducere. 2. Membru al corpului judiciar (judecător, procuror). 3. (Înv.) Membru în conducerea administrativă, judiciară etc. a unui oraş. 4. (Înv.) Autoritate publică (administrativă, judiciară etc.). – Din (1, 2, 4) fr. magistrat, (3) germ. Magistrat. Cf. lat. m a g i s t r a t u s.

magistrát s. m., pl. magistráţi

MAGISTRÁ//T ~ţi m. 1) Persoană învestită cu dreptul de a judeca. 2) Funcţionar superior sau înalt demnitar. /<fr. magistrat

MAGISTRÁT s.m. 1. (Ist.) Persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică în vechea Romă. ♦ Administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative. 2. Membru al corpului de judecători; judecător, procuror, consilier de curte. [Cf. fr. magistrat, lat. magistratus].