MAGNÉZIU s.n. Element chimic, metal moale, uşor, de culoare albă-argintie, maleabil şi ductil, folosit la fabricarea aliajelor uşoare, în metalurgia nichelului, în fotografie etc. – Din fr. magnésium.

magnéziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. magnéziul; simb. Mg

MAGNÉZIU n. Metal solid, de culoare albă-argintie, uşor maleabil, ductil şi fuzibil, care arde în aer producând lumină puternică şi este folosit, mai ales, la fabricarea aliajelor uşoare, în fotografie şi în metalurgia nichelului. /<fr. magnésium

MAGNÉZIU s.n. Metal uşor alb-argintiu, care arde cu o flacără foarte luminoasă. [Pron. -ziu. / < fr. magnésium].